Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

 
 
 
ȘTIRI
Miercuri 24 octombrie s-a descis la Muzeul Național al Satului din București expoziția de fotografie Călare în Carpați.
Expoziţia va fi deschisă zilnic în perioada 20-24 octombrie, între orele: 10.00–17.00
Organizatori: Asociaţia de Ecoturism din România în parteneriat cu Asociaţia Descoperă Natura(Apuseni), Asociaţia EcoRodna (Rodna), Asociaţia Dorna Arini – Turism, Ecologie şi Cultură (Dornelor – Călimani), Comitetul Naţional de Turism Ecvestru CNTE)
CĂLARE ÎN CARPAȚI
Acest site a fost realizat de Asociația de Ecoturism din România în cadrul Proiectului "Călare în Carpați - ecoturism ecvestru în sprijinul comunităților
proiect finanțat de guvernele Islandei, Principatului Lichtenstein și Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spațiului European, prin Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC).
FINANȚATOR
Conținutul acestui site web nnu reprezintă în mod necesar poiția oficială a mecanismului financiar SEE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informației prezentate revine inițiatorilor site-ului web.
Pentru informații oficiale despre Mecanismul Financiar SEE și Programul Norvegian de Cooperare, accesați www.eeagrants.org.
  MITOLOGIA CALULUI    
 
Calul în tradiţiile româneşti



Calul a fost iubit de români de când existăm ca popor. În toate baladele şi colindele noastre, voinicii au cai puternici şi frumoşi. Puternica afecţiune faţă de cal o regăsim şi în basmele cu caracter mitologic, în care calul fermecat, mâncător de jăratic, este ajutorul lui Făt-Frumos în toate încercările extraordinare prin care trece.

Regăsim aici credinţa de bază a românului cum că acest animal are însuşiri miraculoase în a-l scoate din nevoi. Ceea ce s-a dovedit corect secole de-a rândul. Calul i-a fost alături în zile de sărbătoare şi tristeţe, la arat şi semănat, fiind în acelaşi timp şi mijloc de transport. Şi continuă să fie, pentru majoritatea ţăranilor români, semn de bunăstare, ajutor în gospodărie, facilitate de transport şi prieten credincios.

O formă contemporană de supravieţuire a cultului calului este Căluşul, ceremonial moştenit de la geto-daci.  Căluşul este capodoperă culturală a omenirii, inclus pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO.



Cavalerul trac și zeul Cal


În calendarul popular, anul pastoral era structurat pe două anotimpuri: iarna, patronată de lup, personificare a întunericului şi frigului, şi vara, patronată de cal, personificare a luminii şi căldurii.

Lupul este asociat cu astrul lunar căruia îi cântă noaptea urlând, calul este legat de astrul solar pe care l-ar ajuta zilnic să urce pe bolta cerului, de la răsărit până la zenit. De aceea, sărbătorile dedicate lupului sunt grupate pe timp de iarnă, iar cele ale calului (Caii lui Sântoader, Joia Iepelor, Paştele Cailor ş.a) sunt concentrate pe timp de vară.

Cavalerul trac, zeul Cal în mitologia populară,  luptă împotriva salbăticiunii asemenea Sfântului  Gheorghe, pentru a înfrânge natura întunecată a iernii și a readuce lumina caldă, dătătoare de viață a verii. Simbol protector, imaginea cavalerului trac veghează asupra drumurilor din întreg arealul carpatic și danubian.




Caii româneşti


Caii dacilor au fost foarte renumiţi în antichitate pentru rapiditatea lor. Poetul Ovidiu îi descrie ca fiind “rapidus” şi “celer”.  Istoricul latin Vopiscus, care trăise în timpurile lui Constantin cel Mare, aminteşte de un cal luat de soldaţii romani din regiunile de dincoace de Istru, care nu era nici frumos, nici mare, dar care era în stare să facă pe zi câte 100 de mile (160,934 km.) şi să continuie astfel timp de 8-10 zile.

Ovidiu, exilat în Pont , scrie despre geți și sarmați: „Cea mai mare parte din popoarele acestea nu se tem de armele ostaşilor romani. Ei au o deplină încredere în arcurile şi în tolbele lor pline cu săgeţi şi în caii lor învăţaţi să facă curse foarte lungi şi să suporte timp îndelungat setea şi foamea". 

În secolele XVII şi XVIII, faima cailor din Ţările Româneşti trecuse deja pâna departe peste hotare, fiind apreciaţi mai ceva ca şi caii arabi.

Azi, în România, populaţia de cai este de peste 800.000 de capete. Herghelia națională şi cele particulare au în atenție rase culturale precum lipiţan, pur sânge arab, shagya arab și huțul sau rase de sport cum sunt calul de sport românesc şi ghidranul. Localnicii cresc, în special, rase locale cum sunt calul de Apuseni, de Făgăraș, de Bucovina.
Spectaculos pentru iubitorii de cai este calul sălbăticit din Delta Dunării, care revine la condițiile de sălbăticie. Este un simbol puternic al existenței libere în cadrul natural.
   
       

 
 
     
  ©Asociația de Ecoturism din România
Website Design by NOISENLIGHT MEDIA